Aşezarea fizico-geografică şi factorii climatici

Comuna Cernica îşi are aşezată vatra în partea de sud a ţării, în Câmpia Română în subunitatea sa Vlăsia, la aproximativ 60 km. depărtare de Dunăre, la 100 km. de Carpaţi şi la 16 km est de Bucureşti.

Comuna se învecinează în partea nordică cu comuna Pantelimon; la Est cu comuna Brăneşti şi judeţul Călăraşi; la Sud cu judeţul Călăraşi; la Vest cu comuna Glina şi la Sud-Vest cu comuna Popeşti-Leordeni.

În partea nordică şi estică a comunei distingem Câmpul Otopeni – Cernica, unde se află aşezată pădurea studiată. Una din subunităţile Câmpiei Vlăsiaeste Câmpia Bucureştiului, în cadrul căreia există Câmpul Otopeni – Cernica. Acest Câmp este delimitat de văile Pasărea şi Colentina. Pădurea Cernica, una din cele mai mari păduri de lângă Bucureşti este străbătută de valea Pasărea. Ca altitudine acst câmp coboară de la 105 în N-V, la 60 m în S-E, cu o pantă în jur de 1,1%. Domină altitudinile de peste 80m (60%). Văile şi văiugile sunt adânci atingând şi 10 – 15 m. Scurgerea apelor de pe câmp prin văiugi se face cu precădere spre Colentina. Dintre acestea amintim văile Dobroieşti, Tânganu (afluente Colentina) şi Ispas (afluentă văii Pasărea). Văiugile au secţionat câmpul principal în trei cămpuri secundare: Câmpul Otopeni (în Vest), mai neted şi străbătut doar de unul din izvoarele văii Pasărea; Câmpul Pipera cu valea Saulei, lată de 100-150 m; Câmpul Pantelimon-Cernica cu valea Tânganului ce curge aproape pe centrul său şi unde se găseşte cea mai mare fragmentare a câmpului, inclusiv prin crovuri (Tânganu, afluent al Colentinei se află pe terasa înaltă a Dâmboviţei şi merge aproape paralel cu Pasărea, izvorând la Est de Voluntari, la cca 77 m.).

În întregul său, câmpul Otopeni-Cernica are şi patru corpuri principale de pădure: Buciumeanca (Nord-Vest), Băneasa – Tunari (Vest), Boldul Creţuleasa (Nord de Voluntari) şi Pustnicu Cernica (Est). Valea Pasărea se ataşează acestui câmp fiind îngustată (100-200 m), dar cu fund plat şi maluri abrupte. Înălţimea malurilor văii atinge 10-15 m. Valea Colentinei are 16 lacuri. Râul Colentina este râu de câmpie cu pantă mică, ce-i dă posibilitatea ca la barări naturale de mică înălţime să formeze lacuri întinse. În regim natural, lac permanent a fost numai cernica, un liman fluviatil, barat prin aluviunile Dâmboviţei. Lunca în aval se lărgeşte, mai ales în meandre având la lacul Cernica peste un km. În luncă există grădişti, dar care de obicei din cauza formării lacurilor au devenit insule. Acestea sunt: Plumbuita (la confluenţa cu valea Saulei), Pantelimon (în lacul Pantelimon 2), cernica (în lacul Cernica).

Câmpul Otopeni-Cernica face parte din categoria interfluviilor principale ale câmpiei Vlăsia (altitudine 105-60 m)-interfluviul Pasărea-Colentina.

Zona studiată are formă alungită Nord-Sud şi este delimitată astfel: în partea nordică cu comuna Găneasa şi pădurea Pustnicu; în partea Estică cu comuna Brăneşti; în partea sudică cu comuna Cernica în partea Sud – Vestică cu pădurea Tânganu; în partea Vestică cu comuna Pantelimon.

Geologia

Câmpul Otopeni – Cernica se caracterizează prin cuvertura groasă de loess şi pietrişuri şi nisipuri de Colentina.

Se deosebesc aici două grupe de soluri:

a) soluri zonale în cadrul cărora se disting cernoziomice şi solurile argilo – iluviale (soluri brun-roşcate de pădure, soluri brun-roşcate de pădure podzolite şi cernoziomuri argilo-iluviale)

b) soluri azonale în cadrul cărora se disting soluri aluviale care se găsesc pe lunci şi sunt stadii diferite de evoluţie, după cum sunt mai rar sau mai des afectate de inundaţii.

Clima

În ce priveşte dinamica generală a atmosferei, dominante sunt masele de aer de

origine polar-maritimă şi continentală (din sectorul Estic) care deţin 60,3 %, urmate de cele de origine tropical-maritim şi tropical-continental, cu 15,8 %. Din această frecvenţă a maselor de aer rezultă influenţe continentale, oceanice şi mai estompat cele submediteraniene. Câmpul Otopeni-Cernica se încadrează în ceea ce S. Mehedinţi numea climat getic. Acest tip de climat se caracterizează prin patru anotimpuri cu particularităţi specifice.

 

Regimul termic

Vara este anotimpul cel mai călduros, cu temperaturi medii lunare de 21-26 0 C. Temperaturile zilnice pot atinge 35-40 0 C, înregistrându-se cele mai multe zile tropicale. Iarna temperaturile medii lunare oscilează între -2,7 0 C şi 0,2 0 C. Valorile zilnice pot ajunge pâna la -10….-20 0 C. Uneori cad zăpezi abundente şi se produc viscole iar alteori survin zile călduroase, ca urmare a advecţiilor de aer maritim tropical.

Primăvara este în general scurtă, cu contraste termice evidente le la o zi la alta şi cu salturi termice mari interlunare. Temperaturile medii lunare variază între 5 şi 17 0 C.

Toamna are tendinţă de prelungire spre iarnă, uneori este relativ uscată, cu temperaturi medii lunare între 18 şi 5,6 0 C.

Mediile termice anuale sunt cuprinse între 10 şi 11 0 C. Temperaturile maxime absolute oscilează între + 42,2 0 C şi 42,6 0 C, iar minimele absolute între -30 0 C şi -30,2 0 C.

Din analiza datelor existente şi indicate mai sus se pot reţine următoarele aspecte:

–  frecvenţa medie a zilelor de iarnă este de 29-30 zile;

–  frecvenţa medie a zilelor de îngheţ este de 97-105 zile;

–  frecvenţa medie a zilelor de vară este de 114-117 zile;

–  frecvenţa medie a zilelor tropicale este de 42-45 zile;

–    îngheţurile timpurii şi târzii apar în a doua jumătate a lunii octombrie, începutul lunii noiembrie, iar ultimele îngheţuri se înregistrează în perioada 29 martie-1 aprilie;

–      durata medie a intervalului fără îngheţ este 200 zile.

Regimul fluviometric

Regimul fluvial este în strânsă interdependenţă cu celelalte elemente ale complexului de factori fizico-geografici. Cantitatea medie anuală de precipitaţii înregistrează valori cuprinse între 520-550 mm. Pe anotimpuri repartiţia cantităţilor de precipitaţii este: iarna 16%, primăvara 26%, vara 36%, toamna 22 %.

Valorile maxime absolute de precipitaţii au fost următoarele: 750,5 mm – 940 mm. Valorile minime absolute de precipitaţii au fost 230 – 290 mm.

 

Regimul eolian

Din observaţiile şi măsurătorile făcute, rezultă că vânturile dominante din această regiune, atât ca

frecvenţă cât şi ca tărie sunt cele din N-E şi E (Crivăţul) urmate de cele din S-V şi V (Austrul). Vitezele medii anuale oscilează între 3,2 -3,5 m/sec. Vânturile din N-E şi E pot atinge viteze maxime de 100-120 km/ oră. În cursul anului se remarcă o uşoară creştere a frecvenţei vântului de N-E iarna (peste 23%) cu excepţia lunii ianuarie când scade frecvenţa vântului de N-E sub această limită, dar creşte frecvenţa vântului de S-V (până la 24%). Vara scade frecvenţa vânturilor de N-E şi S-V, dar creşte cea a vânturilor de N, E şi S-E.

Pedologie

Din analizele făcute în această zonă a rezultat existenţa solurilor argilo-iluviale, solurile brunroşcate de pădure.

Acestea sunt soluri slab acide, cu conţinut redus argilo-iluvial caracterizate prin culoarea brună-ruginie datorată în primul rând prezenţei pe toată adâncimea profilului a oxizilor de fier liberi, slab hidrataţi.

Aceste soluri se dezvoltă sub etajul forestier. Prezintă un profil morfologic de tipul A-B-t(B)-C-D cu grosimi cuprinse între 140-190 cm. Au o fertilitate naturală moderată din cauza unui procent mai scăzut de humus şi substanţe nutritive.

Solurile brun-roşcate de pădure podzolite sunt soluri de pădure moderat acide, argilo-iluviale, cu un orizont podzolit de culoare gălbui-brună sau puternic împestriţată cu pete gălbui-albicioase şi gălbui-brune. Orizontul (B) e de culoare brun-roşcată din cauza prezenţei oxizilor de fier liberi. Profilul de grosimi cuprinse între 150-175 cm. Cuprinde următoarele orizonturi: A1-A2-Bt-(B)-C-D. Aceste soluri sunt utilizate pentru fondul forestier.

Componenţa ecosistemului

 

Vegetaţia pădurii „Cernica” este alcătuită din areale forestiere de diferite dimensiuni şi forme. Se disting două grupe complexe de biotipuri: grupa complexelor de biotipuri de pădure de tipul Quercineelor.

–  grupa complexelor de biotipuri de pajişti stepizate şi pajişti stepice secundare.

–  grupa complexelor de biotipuri de pădure ocupă o suprafaţă uşor ondulată de văile

terţiare, fiind dezvoltată pe soluri brun-roşcate tipice şi podzolite în condiţiile existenţei orizonturilor freatice la adâncimi de peste 20 .

În cadrul acestei grupe deosebim pădurile mixte de tip Sud-European  (cerete şi gârniţele) şi pădurile de stejar. Subarboretul este reprezentat prin: gherghinar (Crataegus monogyna, Crataeegus pentagyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), sânger (cornus sanguinea), măceş (Rosa canina), porumbar (Pinnus spinosa), socul (Sambucus nigra), etc.

Pădurea de stejar ocupă suprafeţe întinse, fiind alcătuită din specii subxerotermofile, în care predomină stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), şi stejarul pufos (Quercus pubescens), cu participarea altor specii arborescente ca teiul (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus foliacea), jugastrul (Acer campestre), alunul (Corylus avelana), frasinul (Fraxinus ornus). Aceste specii de amestec sunt mai rare.

Grupa complexelor de biotipuri de pajişti stepizate şi stepice secundare instalate pe locul pădurilor defrişate printre trupurile forestiere actuale este alcătuită din diferite specii de ierburi: păiuşul (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina, Festuca sulcata), firuţa (Poa bulbosa, Poa pratennsis), pirul (Cynodon dactylon), mohorul (Setalia glauca), peliniţă (Artemisia austriaca), graminee curizomi (Poa augustifolia, Agropyron repens), leguminoase mezofite (Trifolium pratense, Trifolium repens), etc.

Toate aceste ierburi apar în poienile pădurii şi pe versanţii văilor.

La baza pădurilor se găsesc şi plante vernale: ghiocei, toporaşi, brebenei, viorele.

Vegetaţia azonală se întâlneşte în lunci şi este compusă din: zăvoaie de salcie, plop, frasin, ulm.

În jurul lacului Cernica se găseşte vegetaţie palustră şi acvatică.

Fauna

Este reprezentată prin următoarele specii de animale: cerbul comun (Cervus elaphus hippelaphus), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus transsylvanicus), vulpea (Vulpes crucigera), mistreţ (Sus scrofa attila).

Dintre păsările de interes vânătoresc mai frecvente sunt fazanul (Phasianus copchicus), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), piţigoiul (Parus major), graurul (Sturmus drocopos medius), botgrosul (Coccothrastes c.), gaiţa (Gaurulus glandarius), privighetoarea (Luscina megarhynches0, ciocârlia de pădure (Lulula arborea).

Reptilele sunt reprezentate prin şerpi, şopârle, guşteri, iar batracienii prin Rana dalmatiana şi Bufo viridis.

Zoocenoza pădurii este caracterizată printr-o foarte diversificată stratificare în spaţiul pădurii, în coronament, pe tulpinile arborilor, în celelalte etaje de vegetaţie, pe solul şi în solul pădurii şi rădăcinile plantelor, precum şi o accentuată neuniformitate a densităţii numerice şi de biomasă.

Bogăţia de specii componente este mare şi important de remarcat este faptul că artropodele cuprind cel mai mare număr de specii (insecte, acarieni, păienjeni).

Populaţiile de nevertebrate din sol, constituite dintr-un număr mare de microorganisme, prezintă o distribuţie structurală variabilă.

Solul reprezintă o componentă naturală de bază a pădurii. În el plantele autotrofe îşi fixează rădăcinile şi absorb apa şi sărurile minerale necesare fotosintezei. Datorită strânselor interacţiuni dintre biocenoză şi solul de pădure, decurg o serie de particularităţi privind evoluţia genetică a pădurii şi implicit a solurilor de pădure. Atmosfera intervine şi ea activ ca subsistem al pădurii punând la dispoziţia plantelor şi animalelor elemente indispensabile proceselor vitale: lumina, apa, căldura, dioxidul de carbon şi oxigenul.

Elementele componente ale acestui ecosistem nu funcţionează independent, ci sunt grupate şi se organizează potrivit specificului structural şi funcţional al pădurii, găsindu-se permanent într-o strânsă şi durabilă interdependenţă şi avansată concordanţă .

Ca urmare a complexităţii pădurii şi interacţiunii dintre părţile sale componente se realizează creşterea integrabilităţii sale sistemice, care se reflectă direct în forma şi habitatul arborilor, în densitatea şi stabilitatea celorlalte componente organice vegetale şi animale din pădure, în însuşirile solurilor.

Rezultă deci că biocenoza pădurii prezintă o compoziţie şi structură de o excepţională complexitate din care decurge şi o structură trofică bogată (producători, erbivore, carnivore de ordinul I, II, III) la care se pot adăuga două, trei lanţuri la nivelul consumatorilor şi descompunătorilor de necromasă, o mai mare stabilitate ecosistemică şi o rezistenţă sporită la acţiunea vătămătoare a factorilor vătămători abiotici sau biotici.

Pădurea a căpătat astfel o avansată integrare structurală şi funcţională, ea este capabilă de autoreglare, autoorganizare şi autoregenerare şi dispune de o ridicată capacitate de contracarare a acţiunilor perturbante a factorilor de mediu.

Ca rezultat al acestor legături dintre elementele componente, în interiorul pădurii se realizează un anumit mediu propriu care reprezintă atât o condiţie de bază în existenţa şi dezvoltarea acesteia, generând o serie de adaptări structurale şi comportamentale ale fiecărui organism şi subsistem component.

Istoric

Prima atestare documentară a zonei datează din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, fiul lui Mihnea Vodă. Este vorba despre Sfânta Mănăstire Cernica, ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale Chiajna.

Comuna Bobesti-Balaceanca

A luat fiinta in 1864, comuna rurala, plasa Dambovita, la E de Bucuresti. Este situata pe malurile raului Dambovita, la distanta de 19 Km de Bucuresti. Se compune din 8 catune: Balaceanca, Bobesti, Berceni, Glina-Gherman, Glina-Macri, Manolache, Potoceanca si Serbanesti. Are o populatie de 1.596 locuitori, care traiesc in 373 case.

Suprafata totala a comunei este de 4.164 hectare. Propietarii au 3.270 hectare, din care cultiva 3108 hectare ( 5 raman sterpe, 128 hectare izlaz si 30 hectare padure ); iar locuitorii cultiva 894 hectare, fara sa aibe locuri pentru pasunea vitelor.

Resedinta comunei este in catunul Glina-Gherman. In comuna sunt 3 biserici, deservite de 3 preoti; 1 scoala de baieti si una de fete, care functioneaza intr-un local oferit de dl. Eftimie Diamandescu, propietarul mosiei Balaceanca.

Comuna numara 333 contribuabili si are un buget de 5.273 lei la venituri si de 5.268 lei la cheltuieli. In anul 1.885 erau 267 contribuabili. Dintre locuitori, 342 sunt plugari. Ocupatia lor de capetenie e agricultura, si cresterea vitelor; 73 au diferite profesiuni. Aratura se face cu 212 pluguri, 172 cu boi si 40 cu cai. Locuitorii au 275 care si carute, 194 cu boi si 81 cu cai.

Comertul se face de 8 circiumari si 2 hangii. Numarul vitelor mari e de 1.141 si al celor mici de 2.304. Vite mari: 434 cai si epe, 7 armasari, 476 boi, 134 vaci, 52 vitei, 20 de tauri, 17 bivoli si bivolite. Vite mici: 60 capre , 164 porci si 2.080 oi. Impropietariti sunt 140 locuitori si neimpropietariti 277.

Satul Balaceanca

Plasa Dimbovita, judetul Ilfov, la E. de Glina-Gherman, situate pe malul drept al raului Dimbovita.

La N. e inconjurat de dealuri; iar la E. pamintul e baltos. De aici riul Dimbovita coteste spre S. Acest sat face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca.

Suprafata totala a satului e de 1.090 hectare cu o populatie de 541 locuitori. Propietarul, dl Eftimie Diamandescu, are 850 hectare si locuitorii 240 hectare. In sat e o biserica, cu hramul Adormirea, deservita de 1 preot si un cintaret.

Satul Bobesti-Andronache

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, la V. de Glina-Gherman. Are o pozitie placuta. Intre acest sat si Leurdeni, pamintul e smarcos. Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca si are 276 locuitori. Suprafata totala a satului este de 1.060 hectare arabile impreuna cu Berecni, apartinind propietarului Grigore Balaceanu 820 hectare si locuitorilor 240 hectare. Are o biserica cu hramul Adormire Maicii-Domnului, deserviata de 1 preot si 1 cintaret; si o scoala frecventata de 17 elevi, cu intretinerea careia statul, judetul si comuna cheltuiesc 1.660 lei.

Satul Berceni

Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaecanca, plasa Dimbovita, judetul Ilfov. Suprafata totala a satului e de 1060 hectare, impreuna cu Bobestii. Apartin dl. proprietar Grigore Balaceanu 820 hectare si locuitorilor 240 hectare. Numarul vitelor mari e de 139 si al celor mici de 170.

Satul Glina-German

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaecanca. Este situata la E. de Bucuresti, pe tarmul drept al riului Dimbovita.

Se intinde pe o suprafata de 502 hectare, cu o populatie de 216 suflete. Dl. Gherman are 332 hectare si locuitorii 170 hectare.

Are o biserica cu hramul Adormirea, deservita de un preot si un cintaret. Aici este resedinta primariei. Comertul se face de 2 circiumari. Numarul vitelor mari e de 139 si al celor mici de 170. Satul Glina-Macrii Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca.

Suprafata totala a satului e de 293 hectare , cu o populatie de 12 suflete.

Satul Manolache

Plasa Dimbovita judet Ilfov, situat pe malul sting al riului Dimbovita. Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca. Pamintul sau e baltos.

Suprafata satului e de 431 hectare cu o populatiune de 165 locuitori.

Epitropia bisericii Domnitei Balasa are 300 hectare si locuitorii 131 hectare. Comertul se face de 1 circiumar . numarul vitelor mari e de 137 si al celor mici de 469.

Satul Potoceanca (acum face parte din actualul sat Posta)

Plasa Dimbovita judet Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca, situate la S-E de Glina-Gherman, pe malul drept al riului Dimbovita. Aproape de toate partile e inconjurat de dealuri. Se intinde pe o suprafata de 528 hectare cu o populatie de 122 locuitori. Dl. Ion Paplica, are 478 hectare si locuitorii 60 hectare.

Comertul se face de 1 circiumar. Numarul vitelor mari e de 116 si al celor mici de 170. Satul Serbanesti Plasa Dimbovitajudetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca. Are o suprafata de 250 hectare cu o populatie de 75 locuitori; o scoala mixta. Numarul vitelor mari 79 si al celor mici de 29.

Comuna Cernica-Caldararu

Comuna rurala, plasa Dimbovita, judet Ilfov. E situata la E. de Bucuresti, in padurea cu acelasi nume, pe malul de E. al baltei Cernica, la 15 Km. departare de Bucuresti.

Sta in legatura cu Pantelimonul, prin manastirea Cernica, printr-o sosea vecinala. Se compune din satele Cernica si Caldararul.

Are o populatie de 922 locuitori , in care numar intra si calugarii de la manastirea Cernica, locuiesc in 190 case. Suprafata totala a comunei este de 4.152 hectare. Statul are 3.550 hectare , din care cultiva prin arendasii sai,841 hectare( 25 izlaz,137 sterpe si 2547 padure).

Locuitorii au 620 hectare pe care le cultiva, rezervind 8 hectare pentru izlaz. Contribuabili sunt 172. Bugetul comunei e de 4.246 lei la venituri si 4.138 lei la cheltuieli. Dintre locuitori , 180 sunt plugari. Aratura se face cu 62 pluguri, 46 cu boi si 16 cu cai. Locuitorii au 81 care si carute, 69 cu boi si 12 cu cai. Comertul se face de 6 circiumari si 1 hangiu. Numarul vitelor mari e de 386 (107 cai si epe, 188 boi, 69 vaci si vitei, 4 tauri, 18 bivoli si bivolite) si al celor mici de 588 ( 33 capre, 105 porcisi 450 oi ) locuitorii improprietariti sunt 139, neimproprietariti sunt 203. S-au stabilit in comuna 3 starini.

Satul Cernica

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Cernica-Caldararul. Este situate la E. de Bucuresti, in padurea Cernica, la N. balti cu acelasinume. Se mai numeste si Moara-Cernica. Pe linga sat trece paraul Cernica (?). aici este resedinta primariei.

Are o biserica cu hramul Sfintii Apostoli, deservita de 2 preoti si 2 cantareti; o scoala mixta frecventata de 22 elevi si 8 eleve, cu intretinerea careia statul si comuna cheltuiesc 2644 lei annual. Localul sa construit din fondurile judetului in anul 1888.

Populatia lui e de 606 locuitori. Suprafata totala a satului e de 3.334 hectare apartinind statului 2850 hecatre si locuitorilor 484 hectare. Statul are 2.500 hectare padure, 25 izlaz, 75 sterpe si 250 le cultiva prin arendasi. Comertul se face de 5 circiumari si 1 hangiu. Are un helesteu. Numarul de vite mari e de 280 si al celor mici de 303.

Manastirea Cernica

Manastirea cernica, de calugari, judetul Ilfov, situata pe doua insule din lacul Colentina, linga satul cu acelasinume . s-a fondat de marele vornic Cernica, la anul 1608; are hramul Sf. Niculae. Acest schit a durat mai bine de un secol, dar s-a pustiit din cauza unei ciume mari. La anul 1781, arhimandritul Gheorgheimpreuna cu doi ucenici de la Sf. Muntegasind acest loc pustiu, cu binecuvintarea mitropolitului Grigorie, s-au stabilit aici. In timp de doi ani s-au strins 16 frati. In anul 1784, sotiile boierilor Golescu si Dudescu, au dat mijloacele necesare pentru intretinerea schitului. La anul 1786, pe vremea domnitorului Mavrogheni, se strinsesera aici 103 frati, iar domnul Mavrogheni ii ajuta, dindu-le toate cele necesare pentru traiu. Astazi este una din cele mai mari chinovii ale tarii, si locul de inmormantare al multor evlaviosi din Bucuresti. Aici se afla o evanghelie de la Alexandru Moruzzi V.V. si o alta evanghelie, admirabil imbracata, daruita de M.S. Regele Carol I . se sustine de unii ca intre manastire si raul Dimbovita ar fi fost o manastire de calugarite infiintata de jupaneasa Chiajna, sotia vornicului Cernica, care s-a desfiintat din cauza ca manastirea ar fi fost calcata de hoti. Aici este o biblioteca , care cuprinde multe carti bisericestifoarte vechi. Aceasta manastire numara azi 121 calugari, cu care statul cheltuieste annual lei 28213. Din cauza baltii, vara, locul e cam nesanatos.

Cernica balta

Judet Ilfov, plasa Dimbovita, asezata cam in central plasii, formata din raul Colentina. Se scurge in raul Dimbovita spre E. de catunul Caldararu.

Cernica mosie a statului

Judet Ilfov, pendinte de manastirea Cernica. S-a arendat pe periodul 1885-95, cu 9.573 lei annual, impreuna cu moara, afara de locul dintre helesteu si padurepina in locul cedat locuitorilorinchis cu santuri, care teren sa lasat in folosinta manastirii. O parte din acest teren sa luat pentru fortificatii.

Cernica padure mare

Judetul Ilfov plasa Dimbovita. Are 2.840 hectare. E propietatea statului.

Cernica pariu

Judet Ilfov, langa localitatea cu acelasi nume.

Satul Caldararul

Face parte din comuna rurala Cernica-Caldararu, plasa Dimbovita judet Ilfov. Este situat la S-V. de Cernica, intr-un loc smarcos. Spre S. de Caldararu trece raul Dimbovita. Populatia lui este de 162 de suflete. Suprafata totala a satului e de 773 hectare, din acre 758 hectare sunt ale statului, si 15 ale locuitorilor. Statul cultiva prin arendasii sai 580 hectare (30 sterpe si 48 padure). Locuitorii cultiva 103 hectare, rezervind restul pentru cultura viei.

Comertul se face cu 1 carciumar. Numarul vitelor mari e de 75 si al celor mici de 270.

Caldararu-Glina Mosie

Mosie a statului, Judetul ilfov plasa Dimbovita , pendinte de manastirea Radu-Voda; mosia s-a arendat pe periodul 188-93 cu 17600 lei anual.

Comuna Tinganul

Comuna rurala , plasa Dimbovita, judetul Ilfov, situate linga riul Dimbovita, la 16 kilometrii de Bucuresti. Se compune din satele: Tinganul si Tinganul-Moara, cu o populatie de 883 locuitori. Sta in legatura cu Cernica si Frunzinesti prin sosele vecinale. Se intinde pe o suprafata de 1935 ha.

Are 1 biserica; 1 scoala mixta;1 masina de treerat cu aburi;1 helesteu; 2 poduri. Locuitorii poseda:67 pluguri , 50 boi, 17 cu cai, 112 care si carute: 64 cu boi, 48 cu cai; 173 cai si iepe, 3 armasari , 213 boi, 2 tauri, 119 vaci si vitei, 36 bivoli si bivolite, 147 porci, 43 capre si 777 oi. Impropietariti sunt 84 locuitori si neimpropietariti 127.

Comertul se face de 5 circiumari .

Tinganu sat

Face parte din plasa Dimbovita judet Ilfov, situate intre riul Dimbovita si valea Pasarea. Aici este resedinta primariei. Se intinde pe o suprafata de 1878 hectare, cu o populatiune de 811 locuitori. Are o scoala ; o biserica cu hramul Adormirea, deservita de 2 preoti si 2 cintareti; 1 helesteu; 1 pod; o masina de treerat.

Comertul se face de 4 circiumari. Numarul vitelor mari e de 491 si al celor mici de 944.

Tinganul-Moara Sat

Parte din comuna rurala Tinganul plasa Dimbovita judet Ilfov linga valea Pasarea. Se intinde pe o suprafata 56 de hectare, cu o populatie de 72 locuitori. Propieatea e a locuitorilor. Are 1 pod statator. Comertul se face de 1 circiumar. Numarul vitelor mari e de 55 si al celor mici de 23.

Tinganul, mosie a statului

Pendinte de manastirea Vacaresti, arendata cu 28.400 lei anual. Are o padure de 1063 de hectare.

Tinganul fosta statie de cai de post ape la anul 1836, pe drumul intre Bucuresti-Calarasi si Oltenita.

Satul Posta

Apartinea de comuna rurala Stiubei-Orasti (azi comuna Frumusani), Plasa Dimbovita, judet Ilfov, situate la N-E de Orasti, pe tarmul drept al raului Dimbovita. Se intinde pe o suprafata de 433 hectare cu o populatie de 65 locuitori. Academia Romana, mostenitoarea casei Otetelisanu are 395 hectare si locuitorii 38 hectare. Proprietara cultiva prin arendasii sai 275 hectare (75 sterpe, 45 padure) locuitorii cultivau tot terenul. Numarul vitelor mari e de 103 si al celor mici de 76.