Manastirea Cernica

Aflata in judetul Ilfov, la o distanta de 12 km est de Bucuresti, isi intinde cladirile pe doua dintre insulele lacului cu acelasi nume.
Manastire Cernica este atestata documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban.
Actuala biserica a fost construita dupa cutremurul din 1802 de staretul Timotei si terminata in 1815. Cutremurul din 1940 a daramat bolta naosului si turla cea mare. Manastirea, ctitorita in 1608 de vornicul Cernica Stirbei, adaposteste si expune icoane, ferecaturi, broderii din secolele XVII – XIX, tesaturi, manuscrise, si obiecte de cult, vase si relicve din ceramica. In incinta ansamblului manastiresc se mai afla casele memoriale ale Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica si a scriitorului Gala Galaction. Printre cei inmormantati in cimitirul manastirii se afla Mitropolitul Nifon, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Tuculescu, istoricul Ion Lupas, marele teolog Dumitru Staniloae.
Ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale Chiajna, Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documetar din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, fiul lui Mihnea Vodă. Documentul consemnează: „Am cumpărat satu Floreştii după Colentina de la Nedelcu şi Stroe, feciorii lui Radu Captaru şi am zidit o monastire la leatu 1608 cu hramul Sfântului Ierarh şi făcătorul de minuni Nicolae de la Mira Lichiei în capul moşiei mele cea de mai sus arătată, într-un ostrov lângă Floreştii din mijloc ce se vecinesc cu Şerban Vodă”. Ctitorul a înzestrat lăcaşul pentru a asigura „hrană părinţilor ce vor petrece într-însa cu viaţă de obşte fără să fie supuşi cuiva”, specificând ca nimeni „din neamul meu să nu fie slobod de a se atinge de dânsa, sau să puie egumen, ci să fie stareţ din acei părinţi ce vor petrece cu viaţă de obşte spre pomenirea mea, a soţiei mele şi a neamului meu, în veacul de acum şi cel ce va să fie”.
În „Istoria Sfintei Monastiri Cernica” monahul Casian Cernicanul – primul istoriograf al mănăstirii – menţionează că după o perioadă „nu se ştie bine cum s-au pustiit pentru că tradiţiile tac şi nu vorbesc desluşit, fără numai dupe istorisirea bătrânilor şi dupe oarecare semne. Se zice că a fost o ciumă foarte mare şi care se crede că este adevărat, pentru că se pustiise locurile acestea …, părinţii dintr-însa unii murise, iar alţii fugise la munte ca să-şi scape viaţa”. Ultimii supravieţuitori, „insuflaţi de Duhul Sfânt au prescris toate hrisoavele ale tuturor moşiilor fericitului Ctitor care acestea sînt: Floreştii dupe Colentina, Floreştii din mijloc, Popeştii; Aninişul, Clincenii, Măgura, Predealu, Cureştii, Săratu, Vălenii, Berivoieştii, Lăcureştii, alţi Lăcureşti, Obileşti, Sgâriata, Limoteşti şi alte mai multe”. Hrisoavele în original au fost duse la Mitropolie, iar copiile au fost zidite într-un tavan. Ulterior aceste documente au fost găsite şi cercetate. Sfântul Lăcaş a rămas nelocuit mai bine de 70 de ani, devenind pustiu deoarece „crescuse pădurea şi hiarele se înmulţise de nu putea nimeni să locuiască pe aici; că satele se pustiiseră şi nu se găsea nici un om de pe acea vreme ca să spuie ce a fost pe aici. … Că ce puteai să vezi în chiliuţele bieţilor călugări! se încuibaseră broaştele ţestoase şi în Biserică unde săvârşea Sfintele Rugăciuni, locuiau şerpii şi şopârlele, dupe cum istoria ne arată”.
Al doilea moment istoric important, la fel de valoros ca şi ctitorirea de la 1608, este anul 1781 când – la 1 Septembrie – vine la stăreţie Sfântul părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii Sfântului Paisie de la Neamţ. Considerat al doilea ctitor al mănăstirii, el reface obştea de monahi risipită datorită războaielor şi ciumei, ridică din ruină biserica şi tot ceea ce înseamna moştenirea sa materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale la Cernica. Venit de curând din Sfântul Munte Athos şi dorind să se întoarcă acolo, părintele Gheorghe a refuzat mai multe stăreţii. În vis „i s-a arătat Arhiereul lui Hristos Nicolae” care i-a poruncit „să-i curăţească locaşul de hiare sălbatice”. Însoţit de dascăl, mergând pe jos până în satul Floreştii de Sus şi întrebând de schit, „pe mulţi îi prindea mirarea de cele întrebate de dânşii, şi mergând prin sat au găsit pre un bătrân ce ştia cărarea; au mers câte trei şi au trecut pre nişte lemne, că apa era foarte mică, şi trecând în ostrov abia au putut să păşească până la Biserică”.
Clădirea veche de 173 de ani avea zugrăveala deteriorată, dar păstra icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Mai târziu, la 5 septembrie 1797, această icoană făcătoare de minuni a fost îmbrăcată în argint de boierul Pătraşcu Stancu. Tradiţia consemnată în scris de smeritul monah Casian Cernicanul menţionează că Stareţul Gheorghe „după ce s-au închinat au intrat în Sfântul Altar şi îndată a văzut că se descolăceşte un şarpe groasnic. Iar Stareţul a zis către acel şarpe: ganu tatii, până acum ai locuit tu aici, iar acum să mi te duci, că avem să locuim noi, iar hiara cum a auzit acest cuvant degrab s-a dus”.
Împreună cu ucenicii Atanasie şi Serafim cu care venise de la Neamt, stareţul Gheorghe a început munca de refacere a sfântului lăcaş căzut în paragină: „două turle având, dar erau căzute de cutremur, pardoseala era găurită şi mai de tot stricată de multă vechime. Din amvon se vedeau două chiliuţe foarte dărâmate încât nu putea să locuiască nimeni în ele. Din naintea Bisericii era un salcâm gros… şi lângă salcâm era nişte dărâmături de case, ce fusese trapeza părinţilor mai nainte şi o pivnicioară sub ea. Aici este casa unde s-a găsit hrisovul vetrii şi celelalte copiate şi se mai afla dărâmături sub ele, în locul trapezei cei mari, unde acum este prescurărie, erau casele fericitului Vornic Cernica căzute până în faţa pământului, dar pivniţa sta fiindcă era boltită”.
Celor trei pustnici au început a li se alătura alţii astfel că „până toamna se făcuse şase fraţi”. Au petrecut prima iarnă lucrând la cheresteaua „pentru dregerea caselor că nu avea unde să se adăpostească nimeni”, hrănindu-se din mila credincioşilor şi locuind în pivniţa unde „pusese pae şi acolo se odihneau”. Noaptea stareţul „îşi învăţa fiii cei duhovniceşti învăţături de suflet folositoare, că atât era de dulce la cuvinte încât putea să scoată lacrimi şi din inimă de piatră, după mărturisirea prinţului Mavrogheni ce arată într-al său hrisov zicând aşa: Eu singur l-am văzut şi de cuvintele lui foarte m-am folosit, că este un bărbat de Dumnezeu insuflat”.
După un an şi jumătate se strânseseră 16 fraţi, „având toţi câte un toporaş şi toată ziua tăiau la mărăcini de curăţea locul şi noaptea făcea foc cu dânşii şi se culca pe lângă dânsul. Că nimenea nu avea aşternut al său deosebit, ci care unde apuca acolo se culca vara, iar iarna în pivniţă …, iar pravila şi-o săvârşea numai cu cele şapte Laude fără de Sfânta Liturghie, că nu avea cele trebuincioase”. Ulterior, prin milosteniile familiilor Dudescu şi Golescu, obştea care ajunsese la 33 de fraţi obţine cele trebuincioase. În anul 1784 „la Duminica Floriilor au trimis toate cele trebuincioase la călugărie şi o mantie pentru Stareţul şi după o săptămână a trimis pe doi părinţi la Părintele Mitropolit de-a făcut pre Ghenadie preot şi pre Irinarh diacon. Şi de atunci înainte a început slujba Bisericei neîncetat care se ţine şi până astăzi; şi orânduind pravila Bisericii întocmai ca la obştile Sfântului Munte”.
În anul 1786, pe vremea Domnului Mavrogheni obştea număra 103 fraţi. „Acest iubitor de Hristos Domn se prinsese frate de cruce cu Părintele Stareţul nostru Gheorghie şi venea adesea de cerceta această pustietate ce era atunci şi să veselea şi mânca la masă împreună cu toţi pustnicii 103, împreună cu Stareţul lor şi văzând sărăcia lor, le-au făcut tain de pâine la cuptoarele domneşti şi le trimitea cojoace, iminei, abale pentru rase şi cele alte trebuincioase pentru îmbrăcăminte şi le-au dat bani de au făcut moară în vadul lui Radu Captaru şi alte asemenea mile”.
Războiul cu nemţii din 1787 a întrerupt daniile, „iar Măria Sa Mavroghenie văzând că au rămas părinţii cu totul lipsiţi, le-au dat Mănăstirea Curtea de Argeş şi o au stăpânit mai bine de doi ani până s-au făcut pace şi după aceia iar au început a-şi primi milele de mai sus arătate până în zilele Măriei Sale Alexandru Moruz şi a Părintelui Mitropolit Filaret”.
Ca să se poată întreţine, o parte din obştea de la Cernica ajunsă la un efectiv de 130 de fraţi, s-a statornicit la Căldăruşani. Începând cu 1793-1794 când cuviosul Gheorghe ajunge stareţ şi la Mănăstirea Căldăruşani, între cele două aşezăminte monahale se stabileşte o strânsă legătură: „să liniştea câte zile şedea în Căldăruşani şi apoi pleca la Cernica şi şedea o vreme acolo şi iar se întorcea la Căldăruşani şi în lipsă-i la Cernica rămânea părintele Timoftei de îngrija lipsa Stareţului, care se numea egumen, şi în Căldăruşani rămânea Doroftei care slujea asemenea şi aşa-i era petrecerea părintelui Stareţ Gheorghie când în Căldăruşani, când în Cernica”.
La Mănăstirea Cernica se află un ostrov descoperit în 1782 de un frate care „umblând iarna prin pădure dupe nişte lemne trebuincioase, pentru că vara nu putea umbla din pricina smârcului de apă, că şi acesta este ocolit de apă, dar nu este mare ca la celălalt şi n-are limpezeală de apă împrejurul lui şi umblând fratele prin acea pădure, au văzut că este pământ şi dându-i ocol a înţeles că este ostrov ca şi celălalt şi i-a spus părintelui Stareţ ca să vie să-l vadă şi cum l-a văzut foarte mult i-a plăcut şi făcând o punte, trecea vara într-însul şi a pus de l-au curăţit de pădure şi au sădit vii, meri, peri şi tot felul de poame, … şi a făcut şi vreo câteva colibi pentru părinţi liniştitori… A poruncit să facă şi o bisericuţă dar n-au avut timp pentru că s-au început răsboiul cu nemţii şi era ţara foarte tulburată”. Abia în 1788 boierul Dan Braşoveanu a făcut o Bisericuţa în numele Sfântului Gheorghe „şi mergeau părinţii de se nevoiau toată săptămâna, iar Sâmbăta venea în ostrovul cel mare şi se împărtăşea cu Sfintele Taine şi Luni iar plecau acolo, dar nu toţi, ci numai cei ce se alegeau de Stareţul”. Dăinuind până la 14 Octombrie 1802, această bisericuţă deteriorată de cutremur a fost refăcută prin grija părintelui Nicodim Greceanu. În 1831 părintele Calinic a dărâmat-o şi a rezidit-o din temelii.
În 1785, aflându-se la Căldăruşani şi îmbolnăvindu-se, stareţul Gheorghe a numit ca succesor pe părintele Dorotei. Diata stareţului Gheorghe de la Cernica, celebru text de asceză şi mistică românească, binecunoscut bibliografiei teologice, datează din acest moment. Mai apoi, Diata a fost întărită cu pecetea Sfintei Mitropolii şi cu semnătura Părintelui Grigorie Mitropolitul, devenind un important îndreptar duhovnicesc pentru monahi.
Retrăgându-se la Cernica, cuviosul stareţ Gheorghe s-a însănătoşit şi a mai trăit 22 de ani. În 1806 bolnăvindu-se iarăşi au strâns pre toţi părinţii şi le-au zis: ganii (dragii) tatii, să ştiţi că Cernica va merge foarte bine până la al patrulea stareţ, iar de aci înainte Dumnezeu ştie; şi pe urmă l-au aşezat stareţ pe Părintele Iachint Ieromonahul ce-i fusese ucenic mai înainte, care nu de mult venise din Sfântul Munte. Pe Părintele Timoftei mai înainte îl pusese iconom, iar Cuviosul Stareţ Gheorghie s-a dus către domnul Duminică către şapte ceasuri din noapte, stăreţind de la anul 1781 Septembrie 1 până la anul 1806 Decembrie 3.
Un alt moment istoric de o deosebită importanţă pentru sfântul lăcaş, împlinirea menirii sale, a fost prezenţa în fruntea obştii timp de 32 de ani (1818-1850) a celei mai luminoase şi reprezentative personalităţi bisericeşti a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale s-au ridicat cetatea şi Biserica Sfântul Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. În septembrie 1850 a fost ales în scaunul episcopal de la Râmnicu-Vâlcea, de unde, bătrân şi bolnav, s-a retras la Mănăstirea Cernica în mai 1867. Aici a mai trăit aproape un an ca simplu monah. La 11 aprilie 1868 Dumnezeu l-a chemat la Sine şi a fost îngropat în pridvorul bisericii Sfântul Gheorghe, ctitoria sa. Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica s-a înfăptuit la 23 octombrie 1955 în prezenţa multor ierarhi români şi străini, a numeroşi călugări, preoţi şi credincioşi. Moaştele au fost aşezate spre cinstire şi închinare în biserica Sfântul Gheorghe.

Istoric

Prima atestare documentară a zonei datează din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, fiul lui Mihnea Vodă. Este vorba despre Sfânta Mănăstire Cernica, ctitorie a marelui vornic Cernica Ştirbei şi a soţiei sale Chiajna.

Comuna Bobesti-Balaceanca

A luat fiinta in 1864, comuna rurala, plasa Dambovita, la E de Bucuresti. Este situata pe malurile raului Dambovita, la distanta de 19 Km de Bucuresti. Se compune din 8 catune: Balaceanca, Bobesti, Berceni, Glina-Gherman, Glina-Macri, Manolache, Potoceanca si Serbanesti. Are o populatie de 1.596 locuitori, care traiesc in 373 case.

Suprafata totala a comunei este de 4.164 hectare. Propietarii au 3.270 hectare, din care cultiva 3108 hectare ( 5 raman sterpe, 128 hectare izlaz si 30 hectare padure ); iar locuitorii cultiva 894 hectare, fara sa aibe locuri pentru pasunea vitelor.

Resedinta comunei este in catunul Glina-Gherman. In comuna sunt 3 biserici, deservite de 3 preoti; 1 scoala de baieti si una de fete, care functioneaza intr-un local oferit de dl. Eftimie Diamandescu, propietarul mosiei Balaceanca.

Comuna numara 333 contribuabili si are un buget de 5.273 lei la venituri si de 5.268 lei la cheltuieli. In anul 1.885 erau 267 contribuabili. Dintre locuitori, 342 sunt plugari. Ocupatia lor de capetenie e agricultura, si cresterea vitelor; 73 au diferite profesiuni. Aratura se face cu 212 pluguri, 172 cu boi si 40 cu cai. Locuitorii au 275 care si carute, 194 cu boi si 81 cu cai.

Comertul se face de 8 circiumari si 2 hangii. Numarul vitelor mari e de 1.141 si al celor mici de 2.304. Vite mari: 434 cai si epe, 7 armasari, 476 boi, 134 vaci, 52 vitei, 20 de tauri, 17 bivoli si bivolite. Vite mici: 60 capre , 164 porci si 2.080 oi. Impropietariti sunt 140 locuitori si neimpropietariti 277.

Satul Balaceanca

Plasa Dimbovita, judetul Ilfov, la E. de Glina-Gherman, situate pe malul drept al raului Dimbovita.

La N. e inconjurat de dealuri; iar la E. pamintul e baltos. De aici riul Dimbovita coteste spre S. Acest sat face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca.

Suprafata totala a satului e de 1.090 hectare cu o populatie de 541 locuitori. Propietarul, dl Eftimie Diamandescu, are 850 hectare si locuitorii 240 hectare. In sat e o biserica, cu hramul Adormirea, deservita de 1 preot si un cintaret.

Satul Bobesti-Andronache

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, la V. de Glina-Gherman. Are o pozitie placuta. Intre acest sat si Leurdeni, pamintul e smarcos. Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca si are 276 locuitori. Suprafata totala a satului este de 1.060 hectare arabile impreuna cu Berecni, apartinind propietarului Grigore Balaceanu 820 hectare si locuitorilor 240 hectare. Are o biserica cu hramul Adormire Maicii-Domnului, deserviata de 1 preot si 1 cintaret; si o scoala frecventata de 17 elevi, cu intretinerea careia statul, judetul si comuna cheltuiesc 1.660 lei.

Satul Berceni

Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaecanca, plasa Dimbovita, judetul Ilfov. Suprafata totala a satului e de 1060 hectare, impreuna cu Bobestii. Apartin dl. proprietar Grigore Balaceanu 820 hectare si locuitorilor 240 hectare. Numarul vitelor mari e de 139 si al celor mici de 170.

Satul Glina-German

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaecanca. Este situata la E. de Bucuresti, pe tarmul drept al riului Dimbovita.

Se intinde pe o suprafata de 502 hectare, cu o populatie de 216 suflete. Dl. Gherman are 332 hectare si locuitorii 170 hectare.

Are o biserica cu hramul Adormirea, deservita de un preot si un cintaret. Aici este resedinta primariei. Comertul se face de 2 circiumari. Numarul vitelor mari e de 139 si al celor mici de 170. Satul Glina-Macrii Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca.

Suprafata totala a satului e de 293 hectare , cu o populatie de 12 suflete.

Satul Manolache

Plasa Dimbovita judet Ilfov, situat pe malul sting al riului Dimbovita. Face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca. Pamintul sau e baltos.

Suprafata satului e de 431 hectare cu o populatiune de 165 locuitori.

Epitropia bisericii Domnitei Balasa are 300 hectare si locuitorii 131 hectare. Comertul se face de 1 circiumar . numarul vitelor mari e de 137 si al celor mici de 469.

Satul Potoceanca (acum face parte din actualul sat Posta)

Plasa Dimbovita judet Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca, situate la S-E de Glina-Gherman, pe malul drept al riului Dimbovita. Aproape de toate partile e inconjurat de dealuri. Se intinde pe o suprafata de 528 hectare cu o populatie de 122 locuitori. Dl. Ion Paplica, are 478 hectare si locuitorii 60 hectare.

Comertul se face de 1 circiumar. Numarul vitelor mari e de 116 si al celor mici de 170. Satul Serbanesti Plasa Dimbovitajudetul Ilfov, face parte din comuna rurala Bobesti-Balaceanca. Are o suprafata de 250 hectare cu o populatie de 75 locuitori; o scoala mixta. Numarul vitelor mari 79 si al celor mici de 29.

Comuna Cernica-Caldararu

Comuna rurala, plasa Dimbovita, judet Ilfov. E situata la E. de Bucuresti, in padurea cu acelasi nume, pe malul de E. al baltei Cernica, la 15 Km. departare de Bucuresti.

Sta in legatura cu Pantelimonul, prin manastirea Cernica, printr-o sosea vecinala. Se compune din satele Cernica si Caldararul.

Are o populatie de 922 locuitori , in care numar intra si calugarii de la manastirea Cernica, locuiesc in 190 case. Suprafata totala a comunei este de 4.152 hectare. Statul are 3.550 hectare , din care cultiva prin arendasii sai,841 hectare( 25 izlaz,137 sterpe si 2547 padure).

Locuitorii au 620 hectare pe care le cultiva, rezervind 8 hectare pentru izlaz. Contribuabili sunt 172. Bugetul comunei e de 4.246 lei la venituri si 4.138 lei la cheltuieli. Dintre locuitori , 180 sunt plugari. Aratura se face cu 62 pluguri, 46 cu boi si 16 cu cai. Locuitorii au 81 care si carute, 69 cu boi si 12 cu cai. Comertul se face de 6 circiumari si 1 hangiu. Numarul vitelor mari e de 386 (107 cai si epe, 188 boi, 69 vaci si vitei, 4 tauri, 18 bivoli si bivolite) si al celor mici de 588 ( 33 capre, 105 porcisi 450 oi ) locuitorii improprietariti sunt 139, neimproprietariti sunt 203. S-au stabilit in comuna 3 starini.

Satul Cernica

Plasa Dimbovita judetul Ilfov, face parte din comuna rurala Cernica-Caldararul. Este situate la E. de Bucuresti, in padurea Cernica, la N. balti cu acelasinume. Se mai numeste si Moara-Cernica. Pe linga sat trece paraul Cernica (?). aici este resedinta primariei.

Are o biserica cu hramul Sfintii Apostoli, deservita de 2 preoti si 2 cantareti; o scoala mixta frecventata de 22 elevi si 8 eleve, cu intretinerea careia statul si comuna cheltuiesc 2644 lei annual. Localul sa construit din fondurile judetului in anul 1888.

Populatia lui e de 606 locuitori. Suprafata totala a satului e de 3.334 hectare apartinind statului 2850 hecatre si locuitorilor 484 hectare. Statul are 2.500 hectare padure, 25 izlaz, 75 sterpe si 250 le cultiva prin arendasi. Comertul se face de 5 circiumari si 1 hangiu. Are un helesteu. Numarul de vite mari e de 280 si al celor mici de 303.

Manastirea Cernica

Manastirea cernica, de calugari, judetul Ilfov, situata pe doua insule din lacul Colentina, linga satul cu acelasinume . s-a fondat de marele vornic Cernica, la anul 1608; are hramul Sf. Niculae. Acest schit a durat mai bine de un secol, dar s-a pustiit din cauza unei ciume mari. La anul 1781, arhimandritul Gheorgheimpreuna cu doi ucenici de la Sf. Muntegasind acest loc pustiu, cu binecuvintarea mitropolitului Grigorie, s-au stabilit aici. In timp de doi ani s-au strins 16 frati. In anul 1784, sotiile boierilor Golescu si Dudescu, au dat mijloacele necesare pentru intretinerea schitului. La anul 1786, pe vremea domnitorului Mavrogheni, se strinsesera aici 103 frati, iar domnul Mavrogheni ii ajuta, dindu-le toate cele necesare pentru traiu. Astazi este una din cele mai mari chinovii ale tarii, si locul de inmormantare al multor evlaviosi din Bucuresti. Aici se afla o evanghelie de la Alexandru Moruzzi V.V. si o alta evanghelie, admirabil imbracata, daruita de M.S. Regele Carol I . se sustine de unii ca intre manastire si raul Dimbovita ar fi fost o manastire de calugarite infiintata de jupaneasa Chiajna, sotia vornicului Cernica, care s-a desfiintat din cauza ca manastirea ar fi fost calcata de hoti. Aici este o biblioteca , care cuprinde multe carti bisericestifoarte vechi. Aceasta manastire numara azi 121 calugari, cu care statul cheltuieste annual lei 28213. Din cauza baltii, vara, locul e cam nesanatos.

Cernica balta

Judet Ilfov, plasa Dimbovita, asezata cam in central plasii, formata din raul Colentina. Se scurge in raul Dimbovita spre E. de catunul Caldararu.

Cernica mosie a statului

Judet Ilfov, pendinte de manastirea Cernica. S-a arendat pe periodul 1885-95, cu 9.573 lei annual, impreuna cu moara, afara de locul dintre helesteu si padurepina in locul cedat locuitorilorinchis cu santuri, care teren sa lasat in folosinta manastirii. O parte din acest teren sa luat pentru fortificatii.

Cernica padure mare

Judetul Ilfov plasa Dimbovita. Are 2.840 hectare. E propietatea statului.

Cernica pariu

Judet Ilfov, langa localitatea cu acelasi nume.

Satul Caldararul

Face parte din comuna rurala Cernica-Caldararu, plasa Dimbovita judet Ilfov. Este situat la S-V. de Cernica, intr-un loc smarcos. Spre S. de Caldararu trece raul Dimbovita. Populatia lui este de 162 de suflete. Suprafata totala a satului e de 773 hectare, din acre 758 hectare sunt ale statului, si 15 ale locuitorilor. Statul cultiva prin arendasii sai 580 hectare (30 sterpe si 48 padure). Locuitorii cultiva 103 hectare, rezervind restul pentru cultura viei.

Comertul se face cu 1 carciumar. Numarul vitelor mari e de 75 si al celor mici de 270.

Caldararu-Glina Mosie

Mosie a statului, Judetul ilfov plasa Dimbovita , pendinte de manastirea Radu-Voda; mosia s-a arendat pe periodul 188-93 cu 17600 lei anual.

Comuna Tinganul

Comuna rurala , plasa Dimbovita, judetul Ilfov, situate linga riul Dimbovita, la 16 kilometrii de Bucuresti. Se compune din satele: Tinganul si Tinganul-Moara, cu o populatie de 883 locuitori. Sta in legatura cu Cernica si Frunzinesti prin sosele vecinale. Se intinde pe o suprafata de 1935 ha.

Are 1 biserica; 1 scoala mixta;1 masina de treerat cu aburi;1 helesteu; 2 poduri. Locuitorii poseda:67 pluguri , 50 boi, 17 cu cai, 112 care si carute: 64 cu boi, 48 cu cai; 173 cai si iepe, 3 armasari , 213 boi, 2 tauri, 119 vaci si vitei, 36 bivoli si bivolite, 147 porci, 43 capre si 777 oi. Impropietariti sunt 84 locuitori si neimpropietariti 127.

Comertul se face de 5 circiumari .

Tinganu sat

Face parte din plasa Dimbovita judet Ilfov, situate intre riul Dimbovita si valea Pasarea. Aici este resedinta primariei. Se intinde pe o suprafata de 1878 hectare, cu o populatiune de 811 locuitori. Are o scoala ; o biserica cu hramul Adormirea, deservita de 2 preoti si 2 cintareti; 1 helesteu; 1 pod; o masina de treerat.

Comertul se face de 4 circiumari. Numarul vitelor mari e de 491 si al celor mici de 944.

Tinganul-Moara Sat

Parte din comuna rurala Tinganul plasa Dimbovita judet Ilfov linga valea Pasarea. Se intinde pe o suprafata 56 de hectare, cu o populatie de 72 locuitori. Propieatea e a locuitorilor. Are 1 pod statator. Comertul se face de 1 circiumar. Numarul vitelor mari e de 55 si al celor mici de 23.

Tinganul, mosie a statului

Pendinte de manastirea Vacaresti, arendata cu 28.400 lei anual. Are o padure de 1063 de hectare.

Tinganul fosta statie de cai de post ape la anul 1836, pe drumul intre Bucuresti-Calarasi si Oltenita.

Satul Posta

Apartinea de comuna rurala Stiubei-Orasti (azi comuna Frumusani), Plasa Dimbovita, judet Ilfov, situate la N-E de Orasti, pe tarmul drept al raului Dimbovita. Se intinde pe o suprafata de 433 hectare cu o populatie de 65 locuitori. Academia Romana, mostenitoarea casei Otetelisanu are 395 hectare si locuitorii 38 hectare. Proprietara cultiva prin arendasii sai 275 hectare (75 sterpe, 45 padure) locuitorii cultivau tot terenul. Numarul vitelor mari e de 103 si al celor mici de 76.